Marți, 15 aprilie, Excelența Sa, domnul Nicolas Warnery, ambasadorul Franței în România, s-a aflat într-o vizită de lucru la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV), parte a unei misiuni diplomatice a reprezentanților Ambasadei Franței în România, care a vizat cooperarea bilaterală în domenii precum economia, educaţia şi cultura. Au participat, de asemenea, Julien Chiappone-Lucchesi, directorul Institutului Francez din România, și Josette Hereson, consilier politic al Ambasadei Franței în România.
La USV, însoțită de reprezentați ai Alianței Franceze din Suceava, delegația franceză a efectuat un tur în campus pentru a cunoaște infrastructura de care universitatea dispune, ocazie cu care s-au purtat discuții cu reprezentanții universității în diverse laboratoare de cercetare în domenii de interes pentru partea franceză.
Ulterior, în Sala Senatului, Ambasadorul Franței în România s-a întâlnit cu studenții Facultății de Litere și Științe ale Comunicării, de la specializările cu limba franceză, dialogul fructuos fiind prezidat de prof.univ. dr. ing. Valentin Popa, președintele Senatului USV. La finalul acestui moment, prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, prorector cu activitatea didactică şi asigurarea calității, a primit din partea domnului ambasador Nicolas Warnery Ordinul „Palmes académiques” în grad de cavaler, una din cele mai vechi distincții onorifice franceze, acordată pentru merite deosebite în domeniul educației, culturii și promovării limbii și culturii franceze.
După ce a invocat vechile relații, cu caracter istoric și identitar, dintre România și Franța și contribuția literaturii franceze la propria formare, în alocuțiunea sa prof. Mircea A. Diaconu a adus în discuție cuvintele lui Karl Popper, care preciza că „ideile pot muta munții din loc”, continuând: „din nefericire, și ideile greșite o pot face”. De aici, pledoaria profesorului Mircea A. Diaconu pentru toleranță, conviețuire, prosperitate, valori ale lumii moderne: „A încerca să locuiești în celălalt, a-l înțelege pe cel care nu ești tu, a încerca să te vezi prin ochii celuilalt, a pulveriza granițele de tot felul, toate acestea sunt nu doar un vis cultural, ci un crez care ne poate articula existența”. De asemenea, profesorul Mircea A. Diaconu a închinat un omagiu poetului și filosofului B. Fundoianu, născut la Herța, gazat de naziști pe 2 octombrie 1944 la Auschwitz, precizând: „Scriitor cu intuiția tragicului, filosof care știe ce este conștiința nefericită, intelectual implicat atât în România, cât și în Franța în marile dezbateri ale momentului, om care are curajul ideilor incomode și își asumă libertatea de a se contrazice și de a nu rămâne prizonierul propriilor idei, Fundoianu refuză să fie eliberat. La inițiativa soției lui și la solicitarea mai multor intelectuali, i se obținuse eliberarea. Or, B. Fundoianu condiționează propria eliberare de eliberarea surorii lui. Decizia e așadar luată și aparține sublimului, tragicului. În așteptarea morții, Fundoianu citea poeme din Baudelaire, despre care scrisese un eseu de referință, așa cum scrisese unul despre Rimbaud. (…) Preferă, deci, moartea în locul unei eliberări vinovate. Gestul lui are semnificația unei victorii pe care o instituie eroismul moral: doar iubirea și demnitatea dau sens vieții. Fără ele, viața nu contează. Fără ele, omul nu există. Iată lecția pe care ne-o propune peste timp existența lui B. Fundoianu”, a spus Mircea A. Diaconu.
