Deschiderea festivă a cursurilor primului an universitar la Suceava, la 1 octombrie 1963, a fost salutată de primul rector al Institutului, scriitorul, criticul şi istoricul literar, prof. univ. dr. Constantin Ciopraga: „Suceava trăieşte azi un moment istoric, înălţător. Vechea Cetate de Scaun, devenită un oraş modern, dobândeşte un institut de învăţământ superior. Semnificaţia acestui eveniment cultural este imensă. Întemeierea celui mai nou aşezământ de profil universitar în această parte de nord a Moldovei răspunde necesităţii de a răspândi ştiinţa în popor, de a oferi tuturor celor însetaţi de cultură premisele dezvoltării lor optime”.
Prima etapă, cea a învăţământului superior pedagogic, a început pe strada Mihai Viteazul la nr. 12, unde s-a înfiinţat ulterior Colegiul Naţional „Petru Rareş”, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ liceal din judeţul Suceava.
Între 1967 şi 1970, în Parcul Areni din Suceava, înconjurat de nuci, fagi şi scoruşi, a fost construit şi inaugurat primul corp de clădire destinat exclusiv institutului: Corpul A. Arhitectura acestuia, îmbinând atriumul cu lespezile masive de piatră caracteristice zidurilor medievale şi cu un sistem modern de ferestre ce permit luminii solare să pătrundă eficient şi delicat în sălile de curs, avea să rămână în timp ca una dintre cele mai frumoase cu care se poate lăuda o instituţie publică. Acest corp constituie de altfel şi nucleul dezvoltării campusului universitar sucevean. În primii ani, structura academică includea 2 facultăţi: Filologie şi Matematică-Fizică. Din 1974, odată cu creşterea duratei studiilor de la trei la patru ani, specializarea Istorie şi Geografie din cadrul Facultăţii de Filologie s-a transformat în a treia facultate a Institutului. În 1971, celor trei facultăţi li s-a adăugat şi cea de Educaţie Fizică. Din 1974 toate specializările au fost contopite în Facultatea de Învăţământ Pedagogic.
Creşterea continuă a numărului de studenţi a impus extinderea campusului universitar din Areni care, în anii ’70, s-a îmbogăţit cu 2 cămine studenţeşti, cu o capacitate totală de 600 de locuri.
Conducerea Institutlui Pedagogic a fost asigurată de patru rectori : Constantin Ciopraga (1963-1966), Constantin Corduneanu (1966-1968), Al. Al. Vasilescu (1968-1970) şi Vasile G. Ionescu (1970-1976). Corpul profesoral a numărat, alături de cei menţionaţi, cadre didactice cu vechime şi experienţă acumulată în alte Universităţi, specialişti din diverse domenii: Ion Roman, Ion Siminiceanu, Vicenţiu Man, Ion Bojoi, I.D. Lăudat, Ion Agrigoroaie, Nicoale Corivan, Nicolae Popp, Laurean Someşan, Traian Chelaru şi alţii.
