La mijlocul anilor ’70, dezvoltarea economică a regiunii de nord a ţării a impus şi formarea de specialişti în inginerie, şi mai ales în inginerie mecanică. Astfel, în 1976, ca urmare a faptului că o serie de specializări ale Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iaşi funcţionau deja la Suceava de câţiva ani, au fost înfiinţate specializările: Tehnologia Construcţiilor de Maşini (TCM) şi Tehnologia Produselor Alimentare de Origine Animală, pentru ingineri şi subingineri.
În acel an, personalul academic al institutului cuprindea 56 cadre didactice pentru 394 de studenţi. Evoluţia numărului de studenţi din Institut a fost rapidă: 515 în anul universitar 1978/1978, 1072 în 1980/1981, 1118 în 1981/1982 şi 1053 în 1982/1983. Din 1976 a mai funcţionat în Institut şi anul pregătitor pentru studenţi străini. Creşterea numărului de studenţi a fost şi principalul argument pentru construcţia unei noi clădiri în campusul sucevean: Corpul B.Acesta a fost finalizat în 1982, având o suprafaţa desfăşurată de 4750 mp, şi fiind destinat activităţilor de instruire a studenţilor şi de cercetare efectuată de cadrele didactice din tânăra secţie TCM.
Conducerea universităţii a fost asigurată succesiv de rectorii Vasile G. Ionescu (1976-1981) şi Ion Bojoi (1981-984), alături de decanii Ion Bojoi (1976-1981) şi Emanuel Diaconescu (1981-1990). Ultimul a fost creatorul şcolii de tribologie de la Suceava, de variatoare EHD, un domeniu de vârf al ştiinţei contemporane. Efervescenţa creată de activitatea unor cadre tinere a permis orzanizarea unor ample manifestări cu caracter naţional şi internaţional ca: „Decada Culturii Sucevene”, „Mărturii arheologice privind continuitatea şi unitatea de cultură şi civilizaţie românească în Carpaţii Orientali”, „Potenţialul turistic al Bucovinei”, simpozionaele „Eugen Lovinescu” şi „Ştefan cel Mare în literatura română”.