Professeur adjoint în studii teatrale la Universite Laval din Quebec, Canada
Parcurs
Parcurs
Mă numesc Liviu Dospinescu. Am absolvit în anul 1996 studiile de licenţă în limba şi literatura română – limba şi literatura franceză ale Facultăţii de Litere şi Ştiinţe (aşa se numea atunci) a Universităţii „Ştefan cel Mare”.
Am fost angajat ca preparator la catedra de limba şi literatura franceză a Universităţii Suceava imediat după terminarea licenţei, în toamna anului 1996. În acel moment a început practic cariera mea universitară. În 1998-1999 am urmat studii de DEA (Diplôme d’études approfondies) în Semiotica teatrului şi a audiovizualului la Université de Toulouse 2 – Le Mirail (Franţa). Interesul pentru limbă şi literatură se îmbina din ce în ce mai strîns cu cel pentru teatru, disciplina pe care am inceput să o studiez şi să o practic încă din primii ani de facultate, în cadrul Studioului de Teatru Studenţesc al Universităţii Suceava, condus de profesorul Ionel C. Corjan. Am preluat conducerea Studioului puţin după angajarea mea ca preparator la Universitatea din Suceava. Este de fapt locul în care am reuşit să îmbin cele două pasiuni ale mele, cea pentru limbă, literatură şi cultură franceză şi cea pentru teatru. Tot acest studio este locul unde am descoperit un nou sens al colegialităţii şi al colaborării laolaltă cu studenţi şi profesori de la universitatea noastră, dar şi cu actori profesionişti şi alţi tineri dinafara mediului universitar atraşi de această aventură. O aventură, pentru că împreună am pus bazele unui veritabil laborator de teatru în jurul căruia am mai realizat şi un extraordinar proiect cultural francofon care s-a numit « Întîlnirile Internaţionale ale Teatrului Universitar Francofon » sau RITUF (Rencontres internationales du théâtre universitaire francophones). Aceste întîlniri, pe parcursul mai multor ediţii, au dus renumele Sucevei în ţară şi peste hotare şi au fost fructul entuziasmului colectiv al unui grup de profesori şi de studenţi direct implicaţi în eveniment, dar şi al susţinerii din partea Catedrei de studii franceze, a Facultăţii de Litere şi a Universităţii. Pentru mine personal, este poate momentul unei răscruci, care mi-a deschis întrucîtva drumul către un alt spaţiu cultural şi profesional, din care fac parte azi.
În prezent mă aflu pe continentul nord-american, mai precis în Canada unde am venit în anul 2002 cu un nou proiect profesional şi de viaţă, în primul rînd de a-mi continua studiile şi, de fapt, de a mă apropia şi mai mult de domeniul teatrului de care pasiunea pentru scenă m-a legat în timp în mod « iremediabil ». Am obţinut astfel în 2006 diploma de Philosophiae Doctor absolvind programul de Doctorat în studii şi practici ale artelor al Université du Québec à Montréal, sub conducerea doamnei Josette Féral, profesoară la École Supérieure de Théâtre. Aşa am cunoscut un alt sistem de învăţămînt şi un alt domeniu de cercetare. Se pare că atît parcursul meu românesc, la universitatea suceveană, cît şi cel european, la universitatea din Toulouse, m-au pregătit foarte bine pentru această schimbare « dramatică » şi mi-au dat fără doar şi poate mijloacele de a cuceri acest nou spaţiu cultural şi profesional. Aş putea deci spune că veneam în Lumea Noua cu un profil de cercetător, o pregătire şi un bagaj cultural care m-au ajutat să mă înscriu ferm pe noul meu drum şi care mi-au adus, nu de puţine ori, şi burse de excelenţă şi recunoaştere.
De-a lungul parcursului meu canadian, mi s-a oferit şi şansa de a preda la mai multe universităţi. Am fost asistent în studii teatrale la Université du Québec à Montréal (2004, 2008), apoi la University of Ottawa (2006-2007). Începînd din anul 2008, sînt profesor în studii teatrale la Université Laval din Québec. Mă bucur aici de un cadru de muncă excepţional, de un colectiv de colegi şi de studenţi care nu de puţine ori mă duc cu gîndul la anii mei de studenţie ori la experienţa mea de profesor de la Suceava.
Dacă mă întrebaţi care sînt avantajele şi dezavantajele meseriei pe care o practic, ar fi multe de spus. Avantaje ? Tocmai faptul că lucrez cu oameni, cu minţi ascuţite, şi că deşi eu sînt profesorul, este incredibil cît de multe pot învăţa de la studenţii mei. Apoi, ar mai fi cercetarea care te menţine în contact cu lumea ideilor şi care îţi dă şansa să colaborezi cu colegi din întreaga lume. Și ar mai fi ceva : a fi profesor într-un domeniu cum este teatrul… ce poate fi mai frumos ? Nu ai cum să te plictiseşti în această profesie… Fără să mai spun că nici nu m-am despărţit de ceea ce învăţam ori predam înainte. Literatura, limba, istoria civilizaţiei fac parte şi din procesul didactic şi pedagogic al unui profesor de teatru, cel puţin în viziunea mea. Dezavantaje ? Chiar nu văd aşa ceva… Sigur, există şi în domeniul acesta o oarecare rutină şi apoi şi ceva « hîrţogăraie »… dar, desigur, nu poate fi vorba de un dezavantaj, pînă la urmă… Poate, într-o notă mai personală, ceea ce ar fi mai greu în locul de muncă pe care îl am astăzi, e că nu îi pot avea lîngă mine şi pe colegii mei de la Catedra de limbă franceză a Universităţii din Suceava, de care mă simt foarte legat, aşa cum sînt legat şi de România, şi de Europa, ori de familie şi de prieteni… Mă bucur însă din plin de noii mei colegi – la fel de bine pregătiţi, la fel de dedicaţi profesiei lor, la fel de umani.
Seriozitatea şi rigoarea sistemului românesc în general reprezintă un mare atu. La Suceava am avut în figurile profesorilor mei primele modele pentru propria mea carieră de profesor. În plan uman, cred că cel mai mult în facultate m-a ajutat acel spirit de colegialitate care este unic între studenţii români. Mai ales la Suceava, pentru că într-o universitate mai mică nu poţi pierde aşa uşor unele valori umane fundamentale şi nici nu ai sentimentul înstrăinării.
Cred că facultatea pe care am absolvit-o mi-a oferit şi oportunităţi şi susţinere, deşi nu a avut întotdeauna mijloacele marilor centre. Mi-ar fi plăcut enorm să pot studia teatrul la facultate, studii pe care universitatea nu le oferea. Și totuşi, pot să spun că studiile pe care nu le-am putut face în facultate, universitatea ne-a incurajat şi ne-a permis să le « inventam » cumva în cadrul acelor minunate proiecte de laborator de teatru, care au fost şi Studioul de Teatru Studenţesc şi, mai tîrziu, compania Macadam Teatru, fără să mai amintesc de RITUF. Toate acestea au adus la Suceava numeroase colaborări cu regizori, actori, critici… Cu ajutorul lor, pînă la urmă am transformat « întîlnirile teatrului universitar francofon » în adevărate ateliere de teatru prin reprezentaţii, workshop-uri, conferinţe, mese rotunde. Aşa că, vrînd-nevrînd, s-a putut face în universitatea noastra şi teatru… ca o mică şcoală de teatru care reuşea să hrănească imaginarul şi curiozitatea dincolo de ceea ce ne oferea curricula universitară. Aşa cum ideile nu au lipsit atunci, şi nu lipsesc nici azi, am convingerea că nici în viitor nu vor lipsi la Suceava şi că noi generaţii de studenţi vor veni să îmbogăţească zestrea culturală a universităţii din cetatea lui Ştefan.
Motivele pentru care, după mine, merită să urmezi Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării mele sint legate de aceste raporturi de încredere şi de colaborare între studenţi şi profesori, între studenţii de la diferite secţii şi, în general, de excelentele relaţii, cred eu, între conducerea Facultăţii ori a Universităţii şi întreaga comunitate de profesori şi studenţi. Pe de altă parte, a fi student astăzi la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării înseamnă a fi în pas cu timpul, înseamnă a te conecta la un fel de reţea, foarte specială, a cunoaşterii… Pentru că trăim vremuri în care Literele îmbracă haine noi – mă gîndesc la avalanşa de genuri noi, ori la metisajul disciplinar între literatură şi noile tehnologii. Pe de altă parte, ştiintele comunicării sînt cele care pot oferi mijloacele de a înţelege, de a descoperi şi de a stăpîni toate aceste noi moduri şi mijloace de comunicare ale lumii contemporane. Aşadar facultatea, prin insăşi denumirea sa, îmbrăţişează un domeniu extrem de pasionant, domeniu în care se întilnesc de fapt mai multe arte şi ştiinţe, cele clasice şi cele care tocmai se nasc în noua eră digitală căreia deja i-am păşit pragul. Cred, deci, că aceasta facultate şi domeniile de studii pe care le oferă reprezintă o adevarată punte între vechi şi nou, între estetic si pragmatic, între pasiune şi utilitar, între artă şi tehnică, istorie şi imaginar, cunoaştere şi performanţă, realitate şi ficţiune… între lumea de ieri şi lumea de mîine.
Liviu Dospinescu,
Montréal 28 mai 2009