privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului
Organizarea şi desfăşurarea doctoratului se realizează în temeiul Legii învăţământului nr. 84 / 1995, precum şi a Hotărârii Guvernului României nr. 37 / 27.01.1999.
Art. 1. Doctoratul este forma cea mai înaltă de organizare a învăţământului superior, bazându-se pe cercetarea ştiinţifică.
Art. 2. Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava este instituţie organizatoare de doctorat în următoarele domenii : Inginerie mecanică, Inginerie electrică, Inginerie electronică şi telecomunicaţii, Ştiinţa şi ingineria materialelor, Ştiinţa calculatoarelor şi Silvicultură.
Art. 3. Conducătorii de doctorat pot fi profesori universitari, profesori universitari consultanţi şi cercetători ştiinţifici principali, gradul l, care au titlul de doctor.
Conducătorii de doctorat numiţi prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale, avizaţi de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare sunt cuprinşi în Anexa l.
Art. 4. Dosarele specialiştilor care solicită să fie atestaţi în calitate de conducători de doctorat trebuie să conţină:
- fişa conducătorului de doctorat (Anexa 2), lista a 30 lucrări ştiinţifice reprezentative (cu indicarea autorilor, a titlurilor lucrării, denumirea revistei, volumul, numărul, anul apariţiei, numărul de pagini);
- lista tratatelor, monografiilor şi a manualelor publicate în edituri consacrate (cu indicarea autorilor, titlului, editurii, anul apariţiei, numărul de pagini);
- prezentarea unor activităţi considerate ca realizări deosebite.
Dosarul conducătorului de doctorat – candidat se depune la conducerea Universităţii, se avizează în Senatul universităţii, apoi va fi înaintat la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare
Art. 5. În cazul în care dosarul conducătorului este respins de M.E.C., se revine cu depunerea acestuia peste 1 an.
Art. 6. Un conducător de doctorat poate îndruma simultan, cel mult 15 doctoranzi, inclusiv doctoranzi străini, în una sau mai multe instituţii organizatoare de doctorat. Pentru anul 1999 (an de tranziţie), până la finalizarea tezelor doctoranzilor înmatriculaţi înainte de decembrie 1992, numărul maxim de doctoranzi va fi 17.
Art. 9. Doctoratul se organizează cu frecvenţă şi fără frecvenţă. Durata doctoratului la forma cu frecvenţă este de 4 ani. Durata doctoratului la forma fără frecvenţă este de 6 ani, cu posibilitatea de modificare a duratei de către Biroul Senatului. Doctoranzii care depăşesc perioada de 4 ani, cu frecvenţă şi 6 ani, fără frecvenţă pot continua pregătirea doctoratului maximum 3 ani, cu taxă şi vor plăti o taxă echivalentă cu subvenţia acordată de MEC pentru un doctorand la forma respectivă (cu frecvenţă sau fără frecvenţă), iar cadrele didactice din universitate beneficiază de reducere a taxei cu 50% .
Art. 11. Numărul de locuri subvenţionate de la buget este stabilit de M.E.C.
Art. 12. Bursele de doctorat (la forma cu frecvenţă ) se acordă de către M.E.C. şi de către Universitate (din venituri proprii sau din donaţii şi sponsorizări cu această destinaţie), pentru o durată de 4 ani, câte 12 luni în fiecare an şi se obţin prin concurs, organizat odată cu concursul de admitere la doctorat. Bursa de doctorat reprezintă o indemnizaţie egală cu salariul brut de preparator universitar sau de asistent universitar, în funcţie de îndeplinirea de către doctorand a condiţiilor de vechime cerute de lege pentru aceste funcţii didactice(art. 6, al. 3). Concomitent cu bursa de doctorat, doctoranzii instituţiilor de învăţământ superior de la forma cu frecvenţă pot efectua, la cerere, cel mult o jumătate de normă de asistent universitar, prin cumul sau prin plata cu ora, dacă îndeplinesc condiţiile, Doctorandul cu frecvenţă poate cere conducerii Universităţii transferul la forma fără frecvenţă, cu pierderea bursei de doctorat şi cu decalarea corespunzătoare a termenelor unor activităţi de doctorat, aprobarea fiind dată de către Biroul Senatului. Bursa rămasă poate fi acordată unui doctorand de la forma fără frecvenţă (condiţie – prin concurs).
Art. 13. Durata desfăşurării doctoratului este cuprinsă între data înmatriculării ca doctorand şi data susţinerii publice a tezei de doctorat.
Doctoratul se poate întrerupe pe motive temeinice cu aprobarea Biroului Senatului. Perioadele de întrerupere cumulate nu pot depăşi 2 ani.
Art. 14. Pe toată durata activităţii, doctorandul de la forma cu frecvenţă beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă, de alte drepturi şi obligaţii ce revin salariatului.
Art. 15. Doctoranzii în sistemul fără frecvenţă, care nu beneficiază de burse de doctorat şi sunt salariaţi în administraţia publică, în regiile autonome cu specific deosebit sau în unităţile bugetare, au dreptul la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăşi 90 zile lucrătoare anual, pentru susţinerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, potrivit art. 25 alin.(1) lit. b din Hotărârea Guvernului nr. 250 / 1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 13 iunie 1995.
Art. 16. Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor şi a referatelor de doctorat, precum şi pentru susţinerea tezelor de doctorat se suportă din bugetul universităţii astfel:
- multiplicarea a 20 rezumate de maximum 30 pagini fiecare şi difuzarea lor;
- plata referenţilor
- cheltuielile aferente membrilor comisiei se pot plăti din fondurile extrabugetare ale facultăţii
- regia la cantină este în regim studenţesc.
Art. 17. Doctorandul la forma cu frecvenţă, exmatriculat pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în programul de doctorat, pierde în mod automat drepturile prevăzute la art. 14.
Art. 18. Doctoratul se desfăşoară în limba română. La cererea şi cu aprobarea conducerii universităţii, un doctorand îşi poate desfăşura activităţile de doctorat şi poate susţine examenele şi referatele, respectiv îşi poate elabora şi susţine teza de doctorat, într-o limbă străină.
CAPITOLUL III Admiterea la doctorat
Art. 19. Concursul de admitere la doctorat se organizează anual, de regulă în luna octombrie, la aceeaşi dată şi cu aceeaşi comisie pentru o specializare, atât pentru forma cu frecvenţă cât şi pentru forma fără frecvenţă, folosindu-se aceleaşi programe de învăţământ şi criterii de admitere.
Art. 20. Data concursului de admitere la doctorat, condiţiile de concurs, se stabilesc de Biroul Senatului, pe baza propunerii fiecărui conducător de doctorat şi se anunţă prin afişare la loc vizibil şi permanent şi prin presa locală şi /sau centrală.
Art. 21. Au dreptul să participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii cu diplome de licenţă. Dosarul persoanei care se înscrie la concursul pentru admitere la doctorat trebuie să conţină:
- cerere de înscriere
- copie legalizată după certificatul de naştere
- copie legalizată după diploma de bacalaureat
- copie legalizată după diploma de licenţă sau echivalentul acesteia, cu anexele corespunzătoare legalizate (inclusiv foaia matricolă)
- copii legalizate după diplome postuniversitare
- curriculum vitae
- lista lucrărilor publicate
- copie legalizată după certificatul de căsătorie sau alt act de schimbare a numelui
- chitanţă privind achitarea taxei de înscriere (candidaţii din cadrul universităţii sunt scutiţi de taxă).
Dosarul de înscriere se depune, înregistrat, la Serviciul doctorat.
Diplomele obţinute în străinătate trebuie să fie echivalate de Consiliul Naţional de Atestare a titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare. Candidatul trebuie să prezinte la dosar copii legalizate după aceste documente.
La înmatriculare la doctorat a cetăţenilor străini, acestora li se cere să prezinte în scris un documente de la Serviciul consular de care aparţin, din care să reiasă grafia numelui acestora cu caractere latine.
În cazul candidaţilor care au diplomă de licenţă într-o ramură de ştiinţă diferită de cea în care urmează să efectueze doctoratul, comisia de doctorat verifică măsura în care cunoştinţele de specialitate, la data susţinerii concursului, permit activitatea de pregătire prin doctorat.
Art. 22. Concursul de admitere constă în:
- examen de competenţă lingvistică pentru o limbă de circulaţie internaţională, ce se susţine la catedrele de limbi străine ale universităţii, obţinându-se un certificat de competenţă lingvistică;
- test teoretic privind aspectele fundamentale ale specializării;
- prezentarea unei sinteze privind stadiul actual al cercetărilor în domeniul temei propuse, care să se finalizeze cu propuneri de rezolvare a temei sub aspect experimental şi teoretic.
Art. 23. Comisia de admitere la doctorat se constituie din conducători de doctorat şi alţi specialişti care au titlul de doctor şi funcţia didactică de cel puţin conferenţiar universitar sau cercetător ştiinţific gradul II. Din comisie pot face parte şi specialişti din alte ţări, care îndeplinesc aceste condiţii.
Comisiile se pot organiza pe domenii.
Art. 24. Evaluarea şi clasificarea candidaţilor se face cu note de la 1 la 10, media minimă de admitere fiind 8,00.
Decizia de admitere se ia de către comisie pe baza rezultatelor, în limita locurilor scoase la concurs.
Art. 25. Validarea şi înmatricularea candidaţilor reuşiţi la concurs se fac prin decizia conducerii universităţii.
CAPITOLUL IV Programul de pregătire a doctoranzilor
Art. 26. Programul de pregătire a doctoranzilor se organizează în concordanţă cu specificul domeniului de doctorat.
Durata programului de pregătire este de cel mult 2 ani în sistemul cu frecvenţă şi cel mult 4 ani în sistemul fără frecvenţă.
Structura programului de pregătire conţine activităţi de pregătire teoretică şi aplicativă specifice domeniului de doctorat, susţinerea a cel puţin 3 examene şi cel puţin 3 referate de cercetare ştiinţifică.
Pentru doctoratul cu frecvenţă structura programului de pregătire cuprinde, pe lângă obligaţiile prevăzute anterior, frecventarea a minimum 4 cursuri şi a seminariilor aferente acestor cursuri, stabilite de către conducătorul de doctorat şi aprobate de Biroul Senatului precum şi promovarea examenelor la cursurile respective.
Art. 27. Examenele şi referatele de cercetare ştiinţifică se susţin în faţa unor comisii de examinare, propuse de conducătorul de doctorat şi aprobate de Biroul Senatului. Susţinerea referatelor de cercetare ştiinţifică este publică.
Comisia de examinare este formată din conducătorul de doctorat, în calitate de preşedinte, şi de cel puţin alţi 2 specialişti cu titlul de doctor şi funcţie didactică de cel puţin conferenţiar sau cercetător ştiinţific gradul II.
Rezultatele evaluării se exprimă printr-unul dintre următoarele calificative: “foarte bine”, “bine”, “satisfăcător” sau “nesatisfăcător”. În cazul obţinerii calificativului “satisfăcător” sau “nesatisfăcător”, doctorandul va trebui să susţină din nou examenul sau referatul de cercetare ştiinţifică.
Dacă şi la a doua susţinere a aceleiaşi probe se obţine calificativul “satisfăcător” sau “nesatisfăcător”, doctorandul este exmatriculat din programul de doctorat.
Examenele sau referatele de cercetare care sunt similare cu cele susţinute în cadrul unui program de studii aprofundate sau de master de către doctorand pot fi echivalate de către Biroul Senatului universităţii, la solicitarea doctorandului, cu acordul conducătorului de doctorat.
Se poate decala data susţinerii unui examen sau referat cu maximum 3 luni, fără să se depăşească durata legală de pregătire a doctoratului.
Cei care depăşesc perioada de trei luni vor achita o taxă în lei, echivalentul a 50 de dolari la data susţinerii (data depunerii cererii), care va creşte progresiv cu timpul de întârziere. Depăşirile în cazul prevederilor prevăzute la art. 7, al. 2 din H.G.R. 37 / 1999, nu se plătesc.
În cazul în care s-au depăşit termenele stabilite prin Planul individual de pregătire, la data intrării în vigoare a prezentelor modificări, conducătorul de doctorat va propune taxa de penalizare.
Taxa de şcolarizare pentru doctoranzii înmatriculaţi în regim cu taxă este echivalentă cu subvenţia alocată de M.E.C. pe an, pentru fiecare formă de învăţământ.
Art. 28. Doctorandul se poate organiza şi în cotutelă, sub îndrumarea unui conducător de doctorat dintr-o altă universitate din ţară sau din străinătate pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Din comisia de examinare pot face parte şi reprezentanţi ai conducerii universităţii secundare, coparticipante la doctorat.
Art. 29. Programul de pregătire a doctorandului se stabileşte de către conducătorul de doctorat şi se aprobă de conducerea universităţii.
Activitatea de îndrumare a doctoranzilor este inclusă în norma didactică sau de cercetare a conducătorului de doctorat, potrivit legii.
Art. 30. Exmatricularea unei persoane din programul de doctorat duce în mod automat la pierderea calităţii de doctorand.
Un doctorand exmatriculat se poate înscrie la concursul de admitere organizat de aceeaşi universitate şi pentru acelaşi domeniu de ştiinţe cel mult încă o dată, în regim cu taxă.
Un doctorand poate urma un al doilea doctorat numai în regim cu taxă.
CAPITOLUL V Elaborarea şi susţinerea tezei de doctorat
Art. 31. Tema tezei de doctorat se stabileşte de către conducătorul de doctorat împreună cu doctorandul şi se corelează cu programul de pregătire.
Tema tezei de doctorat, precum şi programul de pregătire a doctorandului, se aprobă de către conducerea universităţii.
Art. 32. Teza de doctorat trebuie să conţină elemente de originalitate specifice domeniului abordat, precum şi modalităţi de validare ştiinţifică a acestora.
Art. 33. Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor universităţii prevăzute în regulamentul propriu de organizare şi desfăşurare a doctoratului.
Art. 34. În vederea susţinerii publice, teza de doctorat se depune la conducerea universităţii, cu acordul scris al conducătorului de doctorat şi cu avizul catedrei.
Avizul catedrei se obţine în urma depunerii tezei de doctorat la catedră şi are caracter consultativ.
În cazul doctoratului în cotutelă, teza de doctorat se va depune la universitate, urmând să se susţină public în concordanţă cu decizia celor doi conducători de doctorat.
Art. 35. Teza de doctorat este evaluată de către comisia pentru susţinerea publică a acesteia, propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea universităţii.
Comisia pentru susţinerea publică a tezei de doctorat este alcătuită din preşedinte, conducătorul de doctorat şi 3 referenţi oficiali, dintre care cel puţin 2 nu îşi desfăşoară activitatea în universitatea respectivă.
Preşedintele comisiei este un reprezentant al conducerii universităţii / facultăţii.
Referenţii oficiali sunt specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat, au titlul de doctor şi au funcţia de cel puţin conferenţiar universitar sau cercetător ştiinţific gradul II.
Din comisie pot face parte specialişti din alte ţări, care îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus.
În cazul doctoratului în cotutelă, comisia pentru susţinerea publică a tezei de doctorat va cuprinde reprezentanţi ai ambelor universităţi. Preşedintele comisiei este un reprezentant al conducerii universităţii care organizează susţinerea publică a tezei de doctorat.
Referenţii oficiali au obligaţia să depună referatele de analiză la universitate în termen de cel mult 30 zile de la primirea tezei de doctorat. În cazul în care unul sau mai mulţi referenţi oficiali apreciază în mod justificat că teza de doctorat este nesatisfăcătoare, aceasta va trebui refăcută. Teza de doctorat refăcută se depune la conducerea universităţii cu acordul scris al conducătorului de doctorat.
Art. 36. Doctorandul poate elabora un rezumat al tezei de doctorat pe care universitatea îl transmite unor specialişti în domeniu, din ţară şi străinătate, pentru obţinerea unor puncte de vedere necesare evaluării, pe ansamblu, a rezultatelor doctoratului.
Elaborarea rezumatului tezei de doctorat se face conform specificului domeniului în care este organizat doctoratul, maximum 30 pagini, în 20 exemplare.
Opiniile exprimate în scris de către specialişti pe baza rezumatelor tezei de doctorat se transmit preşedintelui comisiei pentru susţinerea tezei de doctorat. Aceste opinii au rol consultativ.
Art. 37. Teza de doctorat se susţine în faţa comisiei, aprobate de conducerea universităţii, în şedinţă publică. Data şi locul susţinerii acesteia se afişează la sediul universităţii cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită de preşedintele comisiei de doctorat.
Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin 4 din cei 5 membri ai comisiei, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat.
Art. 38. Susţinerea publică a tezei de doctorat se constituie într-o dezbatere ştiinţifică, la care participă doctorandul, membrii comisiei şi specialiştii aflaţi în sală.
Dezbaterea se axează pe elemente de originalitate ale tezei de doctorat şi de recunoaşterea valorică a rezultatelor obţinute.
Dezbaterea se desfăşoară astfel: prezentarea tezei şi a rezultatelor obţinute de către doctorand, prezentarea referatelor de către conducătorul de doctorat şi de către referenţii oficiali, întrebări şi răspunsuri la care participă, deopotrivă, doctorandul, membrii comisiei şi specialiştii aflaţi în sală.
Art. 39. Pe baza celor constatate în timpul susţinerii publice a tezei de doctorat comisia evaluează şi deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl acorde tezei de doctorat. Calificativele care pot fi acordate sunt: “foarte bine”, “bine” şi respectiv “satisfăcător”.
În cazul acordării calificativului “satisfăcător” se vor preciza elementele care urmează a fi refăcute sau completate în teza de doctorat.
Art. 40. Pe baza calificativelor primite de doctorand la susţinerea examenelor, a referatelor şi a aprecierilor asupra tezei de doctorat, comisia deliberează şi comunică auditoriului hotărârea de a conferi doctorandului titlul de doctor.
Pentru teza de doctorat care probează calităţi deosebite de creativitate, aducând contribuţii importante la dezvoltarea cunoaşterii în context internaţional, se poate acorda una din distincţiile: SUMMA CUM LAUDE, MAGNA CUM LAUDE sau CUM LAUDE.
Art. 41. La cerere şi cu aprobarea conducerii universităţii, teza de doctorat poate fi scrisă într-o limbă străină, chiar dacă toate celelalte activităţi au fost realizate în limba română.
Atunci când teza se scrie într-o limbă străină, rezumatul tezei de doctorat se scrie în mod obligatoriu în limba română.
Art. 42. În cazul în care unul dintre referenţii oficiali din comisia pentru susţinerea tezei de doctorat devine indisponibil şi nu poate satisface cerinţa formulată la art. 35, al. 7, va fi schimbat la propunerea conducătorului de doctorat şi cu aprobarea conducerii universităţii.
Doctorandul poate solicita conducerii universităţii schimbarea conducătorului de doctorat în cazul în care acesta este indisponibil mai mult de un an.
Doctorandul poate solicita schimbarea conducătorului de doctorat, în cadrul aceluiaşi domeniu de doctorat şi aceeaşi universitate. Conducerea universităţii poate aproba această schimbare cu acordul scris al noului conducător de doctorat propus de doctorand.
Art. 43. Doctorandul poate solicita schimbarea conducătorului de doctorat, în cadrul aceluiaşi domeniu de doctorat, dar nu în cadrul aceleiaşi universităţi. În acest caz sunt necesare aprobările conducerilor ambelor universităţi, precum şi acceptul scris al noului conducător de doctorat propus de doctorand.
Art. 44. Doctorandul poate solicita schimbarea temei de doctorat o singură dată. Schimbarea temei de doctorat se aprobă de conducerea universităţii, în cadrul aceluiaşi domeniu în care a fost înmatriculat doctorandul şi în perioada de pregătire stabilită.
În cazul doctoratului în cotutelă, schimbarea temei de doctorat se face cu acordul ambelor universităţi.
CAPITOLUL VI Conferirea titlului ştiinţific de doctor
Art. 45. Hotărârea comisiei pentru susţinerea tezei de doctorat de a se conferi titlul ştiinţific de doctor se înaintează conducerii universităţii, în vederea acordării titlului ştiinţific de doctor.
După aprobare, universitatea transmite Dosarul de doctorat şi un exemplar al Tezei de doctorat la Ministerul Educaţiei Naţionale, în vederea confirmării de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a titlului de doctor propus de comisie şi acordat de conducerea universităţii.
Art. 46. Conferirea titlului ştiinţific de doctor se face prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Art. 47. Diploma de doctor se eliberează de către universitate pe baza ordinului ministrului educaţiei naţionale.
Diploma de doctor specifică titlul obţinut şi domeniul fundamental în care a fost obţinut.
Înmânarea diplomei se face de către universitate, în cadrul unei ceremonii publice.
Art. 48. Pentru un doctorand în cotutelă, universitatea de bază este cea care l-a înmatriculat. Conducătorul de doctorat aparţinând acestei universităţi va avea rolul principal în organizarea şi desfăşurarea doctoratului.
12 octombrie 2001